În lucrarea „Subiectul care se disipează”, prin intermediul artei video, un mediu care în timp a devenit extrem de concentrat și rapid, artista a creat un ambient al încetinirii în care conștiința umană este forțată să devină conștientă de ea însăși. Derularea filmulețelor este în ritmul naturii, observarea mișcării subtile necesită răbdare, textele poetice de la începutul fiecărui filmuleț canalizează atenția spre experiența interioară și anticiparea încetinelii. Subiectul uman se întrerupe constant fiind înlocuit de altceva, ceva străin imperceptibil de conștiința umană, ceva ce are legătură cu natura și modul ei de a fi. Instalația are ca subiect principal ecologia și nevoia de înțelege modul în care funcționează mintea umană prin suprascrierea experiențelor personale și estetizarea naturii până la obiectivizare, modul în care conștiința umană este autoreferențială și selectivă. Subiectul care se disipează este subiectul uman copleșit și întrerupt de ambientul natural. Pentru a exprima această stare noi trebuie să recurgem la poezie.
