Jurnalul unei discutii despre educatie și altele
„Jurnalul unei discutii despre educatie și altele” face referință la materia Educație Plastică ce se predă în învățământul general obligatoriu. Este singura materie care ar familiariza elevii cu arta vizuală și ar pregătii un public avizat pentru contextul cultural actual. În 2014 această disciplină era încă predată în vederea dezvoltării de abilități practice, programele școlare se axau pe exerciții formale fără nici o legătură cu contextul cultural, social și artistic actual. Evaluarea la această disciplină se realizează pe baza unor produse cuantificabile în care elementele de limbaj plastic sunt cele mai standardizate criterii. Elevul, subiectul uman și contextul său lipsesc, , gândirea critică prin artă și dezvoltarea personală de asemenea. Din acest motiv, arta contemporană și recentă nu este deloc cunoscută, nici nu sunt aduse în strategia didactică, arta la care se face referire în mod constant în cazul acestei materii este arta occidentală clasică și modernă bazată pe cele mai cunoscute opere de artă .
Instalația conține o serie de texte scurte extrase din conversații ale artistei cu profesori care predau Educație Plastică. Textele compun un tablou al nesiguranței și incertitudinii profesorilor care predau această materie, chiar dacă majoritatea sunt artiști pedagogi și activitatea lor pedagogică este extrem de creativă. Aceasta este probabil slăbiciunea educației de care vorbește Gert Biesta în celebra s-a lucrare „The beautiful risk of education”.
„The risk aversion that pervades contemporary education puts teachers in a very difficult position. While policy makers and politicians look at education in the abstract and from a distance and mainly see it through statistics and performance data that can easily be manipulated and about which one can easily have an opinion, teachers engage with real human beings and realize at once that education cannot be “fixed” that simply—or that it can only be “fixed” at a very high price. The desire to make education strong, secure, predictable, and risk-free is in a sense an attempt to wish this reality away. It is an attempt to deny that education always deals with living “material,” that is, with human subjects, not with inanimate objects. The desire to make education strong, secure, predictable, and risk-free is an attempt to forget that at the end of the day education should aim at making itself dispensable—no teacher wants their students to remain eternal students—which means that education necessarily needs to have an orientation toward the freedom and independence of those being educated.” Gert Biesta -The beautiful risk of education
